De către: Remus Octavian Mocanu

Nu disociez ideea de capitalism de aceea de exploatare a omului de catre om, din pacate n-am gasit inca vreo carte serioasa (si nu una partizana ideologic) care sa respinga teza asta. Am gasit insa destule carti scrise de autori occidentali care admit teza. Dar ca in capitalism (ca si-n socialismul real, de altfel) omul este exploatat de catre om, n-are cum sa ma faca dusmanul absolut al capitalismului. Cel putin cat timp alternativele arata atat de rau. Asa ca poate imi sugerati dvs o carte ale caror argumente, de preferinta istorice si sociologice, ar putea sau macar incerca de-o maniera non-ridicula sa desfiinteze teza asta (probabil comunista). Caci, cam ce-ar fi altceva, cum s-ar putea numi altfel, ce s-a intamplat in Europa de vest din ultima jumatate al secolului al XVIII-lea si pana pana in ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea, si in cea de est perioada de la finele secolului al XIX-lea pana azi, decat exploatare a majoritatii de catre o minoritate privilegiata?
Dar nu asta era sensul criticii din interventia mea precedenta: cu ceva inteligenta, curiozitate si experienta, cred ca oricine poate sa admita ca nu exista momentan alternative la modelul economic capitalist, si ca in ciuda defectelor lui înnascute si grave, sistemul este perfectibil, în orice caz, prin locurile mai norocoase (adica civilizate) dovedit mai perfectibil decat a fost socialismul.
Ce m-a deranjat a fost sa vad o data in plus repetarea de catre un intelectual român a vechilor atacuri contra comunismului. Mi se par inutile si nedrepte. Am indicat de ce, fie si foarte succint: comunismul, ca si fascismul, a fost o reactie la niste probleme economice si politice ale intregii Europe in secolul al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea. Daca occidentalii au reusit sa manifeste empatie metodologica in judecarea fascismului, poate ar fi timpul ca si voi, intelectualii estului, sa scapati de simplism si sa considerati originea comunismului estic.
Am scapat deja de comunism, desi in mod vadit nu si de marii profitori ai regimurilor comuniste est-europene si a urmasilor lor, si asa cum percep eu situatia, problema actuala este un capitalism care produce enorm de multa suferinta si ridicul de putin progres. E clar ca nu e vina sistemului in general, ci a modului in care este el aplicat in România, dupa capul românilor si al sfatuitorilor lor occidentali. E deci vina clasei politice românesti, insa din pacate si a influentei din exterior: FMI, BM si UE, ale caror retete sunt departe de a fi dat rezultate suficient de des incat sa fie luate drept altceva decat niste exigente de indeplinit atunci cand nu se poate altfel, si asta pentru a obtine imprumuturi si ajutor.
Sunt ptr. situatia actuala a României de vina comunistii? Doar extrem de indirect! Dupa un sfert de veac de cand a fost abandonat sistemul comunist, fie asta si tare gradual si incomplet, mai poate fi aruncata vina pentru situatia actuala pe umerii lui Lenin? Nu e deloc tare rezonabila o astfel de opinie. In exterior va rîde lumea daca veniti cu explicatii d`astea. Admit ca politicieni români, mai ales cei din partidele populate de fosti comunisti, sunt prea repede gata sa atace Occidentului atunci cand acesta critica propria lor coruptie si lipsa de eficacitate. Dar in nici un caz nu consider ca in situatia actuala pericolul principal sunt acesti bieti puscariabili. Nu, in mod destul de clar ptr. mine, problema nu sunt ei, ci toata clasa politica, si nici macar doar toata clasa politica ci toata populatia României. Oricat ar fi de deranjant pentru cei cu vederi liberale, e simplu de facut legatura intre neglijarea educatiei, chiar sabotarea ei, si mai rau, bastardizarea ei cu toate curentele de gândire antimoderniste (si in esenta anti-occidentale) pe care le-ati avut la îndemâna, precum este cel prevalent in biserica noastra, si rezultatul trist de azi: o populatie imbecilizata, ignoranta, blazata si incapabila sa-si joace rolul vital alocat de un model de democratie actuala. La fel, faptul ca sub fostele guvernari de dreapta, apropiate de presedintele Basescu, intreaga retea de legi si institutii cu rol de protectie sociala au fost demolate in numele liberalismului, a produs o situatie in care o populatie deja saraca si bolnava nu mai are la dispozitie nici macar acele servicii de care se bucura totusi sub regimul bolsevic si al guvernarilor criptocomuniste din primul deceniu post-1989.
Daca asta era suficient incat sa ne arate, fie si vag, o redresare economica, sa contureze o speranta, fiea ea si intr-un viitor îndepartat, tot ar fi fost ceva. Desi imoral sa sacrifici oameni si generatii pentru un bine sau confort viitor (exact ceea ce a facut comunismul), multi dintre români ar fi inteles si asta. Din pacate succesele sunt extrem de rare. Probabil pentru o elita intelectuala si sociala subtire, lucrurile s-au imbunatatit cumva, doar ca nu toata lumea e de acord ca telul reformelor trebuie sa fie materializarea in România a modelului mexican, sau cilian, sau brazilian. Nu cred ca sacrificiul tinerilor din dec. 1989 merita doar atat transformare… înlocuirea nomnclaturii cu o birocratie tot atat de subtire si privilegiata.
E adevarat ca 10 ani, sau 20 de ani, sunt putin timp, si ca nu e just sa judeci un regim politic (ma refer la cel al presedintelui Basescu, pe care de altfel il consider cel mai bun din ce a existat in România post-1989), insa pe de alta parte e deja nevoie urgenta de ceva rezultate, daca e sa fie evitata o noua basculare a preferintelor politice spre extreme. In acest context am spus ca leninismul nu se combate bine cu plictisitoare predici anticomuniste, atat de tipice si subiective, pe care le gasim la intelectualii est-europeni, ci prin modelarea capitalismului si democratiei româanesti si est-europene de maniera incat sa satisfaca nu numai o elita sociala, intelectuala si politica foarte subtire, ci si o cat mai mare parte din populatie. Ori, in loc de rezultate pozitive, ce se vede in România e o degradare. Tara e in UE, e adevarat, insa asta din pacate nu e decat foarte putin meritul românilor, sau politicienilor români, sau intelectualilor români. E mult mai mult o chestiune de speculare a unor oportunitati economice si a unor sanse geopolitice, de catre occidentali. Am impresia ca românii de azi sunt mult mai putin compatibili cu Occidentul decat erau ei acum 20 sau 25 de ani, sau in orice caz, nu-s mai compatibili decat era cazul in acele momente din trecut: românii de azi sunt intorsi cu fata de la politic, inspre religie; resping institutii precum parlamentul si prefera instituii gen armata si biserica. E sfarsit de secol XIX si inceput de secol XX in România… In 1989, sau in 1998, românii nu erau atat de maniaci cu religia lor. Taximetristii bucuresteni nu au numai salarii comparabile cu cele ale taximetristilor cairoti, ci si apucaturi : si unii si altii isi tapeteaza masinile cu insemne religioase sau anti-deochi. In trecut, românii nu-si practicau religia atat de obscen si medieval. Scoala nu era invadata de religie, religia nu evacuase teoriile stiintifice din biologia preuniversitara, si nici viata politica nu era atat de tarata de compromisuri si cârdasie intre politic si biserica. Ca intelectual, in mod cert nu e rau sa combati nostalgiile comuniste aparând astfel democratia, toleranta si drepturile omului, totul e s-o faci eventual cand trebuie, dar e important s-o faci si atunci cand exact aceste concepte si practici adorate sunt amenintate de obscurantism si intoleranta religioasa. Sunt destui cercetatori occidentali care considera ca biserica ortodoxa e putin compatibila cu democratia, toleranta si drepturile omului. Ca profesorii români trebuie sa stiti asta. Adevarate sau nu, aceste ipoteze ale criticilor din Vest, sunt in mod ideal de luat in seama, ptr. ca sprijinite pe argumentele lor, greu de respins, pentru ca pur si simplu fapte istorice. Istorici precum Bideleux si Jeffries considera ca înapoirea economica, sociala si intelectuala a Europei orientale nu se datoreaza atat ocupatiei otomane (sau austriece, sau rusesti), ci particularitatilor religiei ortodoxe. Pana si teologi amici ai estului, precum Clendenin, confirma, fie si cu delicatete, aceste clisee occidentale care totusi nu par a munci deloc mintile intelectualilor români, care ei fie se întrec în încurajarea acestei noi tendinte a societatii românesti, fie o ignora. Ma intrebati ce fac eu. Nu mare lucru, admit, insa in mod vadit daca ma ingrijorez de aceste “evolutii” socante ale societatii românesti, deja fac mai mult decat unii care traitori in România, ar trebui cu atat mai mult s-o faca. Am prea des impresia ca daca consider mentalitatile si valorile elitelor românesti, România este ideologic la dreapta multor tari UE. Cu toate astea, intelectualii români continua sa bata toba anti-comunismului, in timp ce neo-obscurantismul se construieste bine merci sub ochii lor. Am vizitat acum vreo 2 ani scoala generala unde am studiat si am ramas dezamagit sa constat ca toti peretii erau impodobiti cu desene, picturi, scenete pe mucava, tesaturi, toate pe teme… biblice. Era ca si cum istoria evreilor, si inca istoria aia complet mitologizata, greu de numit istorie deci, devenise punctul central in educatia copiilor de clasa I, II, III si care niveluri s-or mai studia prin aceste scoli ale României mileniului 3. In timp ce in Canada, in loc de religie, se studiaza etica religioasa, unde sunt prezentate toate religiile importante, si niciuna sub titlu sau pretentie de adevar (cand le prezinti, cate sunt, ar deveni si ridicul o asa idee). Pe peretii scolii nu erau deci nici un Decebal si nici un Traian; nici Mihai Viteazul, si nici Vlad Tepes, nici macar sfantul Stefan cel Mare nu era! Erau numai Adam si Eva, Noe si Avraam, Isaac, Iacob si Daniel, David, Isaia, Ilie si Saul. In plin Bucuresti… Cat despre virajele pro-chineze ale unor politicieni români, nu va ingrijorati, spre China se vireaza puternic si in Occident, din toate directiile politice. In Occident cel putin, devine din ce in ce mai greu sa consideri serioase acuzele uzuale ale politicienilor vestici legate de incalcari ale drepturilor omului in tari comuniste precum China, dupa ce o buna serie de tari occidentale s-au grabit sa construiasca veritabile state politienesti demne de cele mai sumbre nuvele distopice, asta in timp ce Occidentul in ultimul sfert de veac porneste si pierde complet fara glorie si utilitate razboaie dupa razboaie, farâma tari dupa tari si ruineaza, incitând la razboi civil si revolta, viata a zeci de milioane de oameni. Stiu ca în Est lucrurile se vad un pic altfel, fapt e totusi ca printre intelectualii occidentali, printre profesorii ca dvs., certitudinile si aerele de virtute morala au cam plecat de ceva vreme. Era si timpul. Asa ca doar la drojdie si ceva ireductibili ideologic vorbind, mai poti gasi convingeri ferme si hilare, care sa semene cat de cat cu ce e de gasit atat de des prin Est. Asta nu e a pune semnul egal in Occident si altii. E doar a nu trai cu capul in nori.
Ce e de facut? intrebati (ca tot suntem fanii lui Lenin si ai celor al carui fan era el insusi).
In primul rând sa fim un pic mai coerenti: daca vrem Occident si modernitate, sa nu mai investim atat in religie. In special in religia ortodoxa… Mentionez ca nu-s sectant, nici catolic, ci botezat ortodox, fara sa fiu si credincios insa. Piosenia, credinta religioasa, este unul dintre elementele care despart serios mentalitatile românilor de cele ale celorlalte natiuni din UE. Din acest punct de vedere, cu scorurile lor de 90 si 95% in materie de credinta, românii sunt similari turcilor si rusilor. S-ar putea integra, bietii, mai usor si mai meritat, in comunitatea lui Putin, sau intr-un imperiu neo-otoman al lui Erdogan, decat in UE. Daca consideri scârba completa a protestantilor ptr. obscenitati gen pupatul icoanelor si moastelor, nici macar printre americani n-au românii loc! Ori intelectualii au o responsabilitate in aceasta privinta, a cârmirii tarii inspre modernitate, si nu inspre Evul Mediu. E suficient pentru asta sa pledeze pe langa autoritatile statului cu convingere, cel putin tot atata cata au cand il combat pe Lenin, ca invatamântul general, preuniversitar, dispensat decent si nu cu popi, are functia lui pozitiva de jucat daca e ca tara sa posede o democratie functionala. Sigur, e fain invatamantul superior, doar ca in contextul economic actual acesta in mod sigur nu cultiva, ci specializeaza: prea putini studiaza istorie, sociologie, antropologie, literatura, si prea multi studiaza ingineria, dreptul sau medicina. E normal si necesar in situatia data, dar asta face cu atat mai important invatamantul preuniversitar: de el va profita atat cel al caror studii se incheie cu liecul, cat si inginerul, medicul si chiar avocatul, a caror educatie generala e limitata prea des la ceea ce a invatat in liceu. Tara e in UE si in NATO. Pericolul comunisticizarii ei, sau alaturarii ei Rusiei, e zero ptr. moment. Ponta, Iliescu, si alti dinozauri roz, sunt total inofensivi din acest punct de vedere, in contrast cu nocivitatea lor cand îi privesti ca agenti ai coruptiei si cârdasiei politice. Asa ca uitati-l pentru moment pe Lenin. Daca ati fi militat ca societatea româneasca sa nu devina atat de polarizata economic, in mod sigur Ernu (si altii, ca mine) n-ar fi avut atatea nostalgii leniniste, sau daca le-ar fi avut, nimeni nu l-ar fi bagat in seama. Doar ca situatia este care este, si in ciuda sacrificiilor care au facut din români niste cobai lamentabili, niste victime ale tranzitiei la capitalism, capitalismul românesc, ca si cel est-european in general, n-a reusit cat sa impresioneze, ca sa nu mai vorbim despre daca a meritat acest sacrificiu. Macar de acum incolo intelectualii români ar putea manifesta deci atat de sanatoasa si morala decentza de a lua in calcul nu numai interesele lor de privilegiati, ci si interesele imediate ale populatiei in general, cand aproba sau resping politici promovate de un partid sau altul. Cam asta e de facut… Sincer, viitorul României e binisor o fundatura (n-a fost niciodata altfel, sa ne consolam), drumul Europei de vest insusi cam are alura de cul-de-sac, asta nu inseamna ca daca n-avem sorti de campioni, trebuie sa facem stanga imprejur si s-o luam spre Evul Mediu, cum ati luat-o deja. Repet: daca nu vreti sa mai produceti nostalgici ai comunismului, faceti ca_comunismul sa n-aiba alura de epoca modernizatoare in istoria României, in raport cu capitalismul pe care il construiti acum. N-astept miracole, e vorba aici doar de a manifesta omenie fata de semenii vostri mai putin norocosi: nu toata lumea incape in grupul select al elitei intelectuale. In ce ma priveste cel putin, asta e cea mai buna si singura metoda ca sa incetez sa regret fostul regim, si sa regret ca am fost printre acei naivi care l-au urât si respins atat timp dupa 1989, daca nu si darâmat in acel decembrie fatidic. E vorba de a suspenda acest sentiment de vinovatie ptr. lunga pledoarie pe care am facut-o fanatic, candva, pentru alaturarea tarii la Occident, si scaparea de acest sentiment ca e ridicul ca cineva ca mine sa riste sa-si lase pielea la un moment dat pe racordurile gloduroase ale minerilor lui Iliescu, doar ca sa construiasca acum întunericitii biserici si catedrale, in timp ce scolile si spitalele se darâma pe români.